Crin Antonescu: Stranietatea normalității (schiță discursivă)

http://arthur-suciu.blogspot.com/2009/08/crin-antonescu-stranietatea.html

de Arthur Suciu

“Handicapul politic și al structurilor trebuie depășit imagologic, dar aceasta înseamnă că, la modul cel mai dramatic, Crin Antonescu trebuie să-și iasă din sine și să se arunce în bătălie cu toată forța. El trebuie să depășească bunul-simț politic și să se smintească.”

Fost lider al opoziţiei interne (împreună cu Ludovic Orban, Norica Nicolai etc.) în vremea în care partidul conducea Guvernul (2005-2008), în aceeaşi perioadă contestatar, de pe poziţii liberale, al lui Traian Băsescu, Crin Antonescu este noul preşedinte al unui partid cu audiență limitată (cel mult 25%), intrat recent în opoziţie parlamentară cu o majoritate de peste 70%, alcătuită din două partide mari şi structurate, cu pondere relativ egală în Parlament şi în Guvern. Crin Antonescu doreşte să devină preşedintele României, iar PNL să intre din nou la guvernare.

Deficitul de anvergură. Cele trei mari probleme
Problema resurselor. Intrând în opoziţie, PNL a pierdut accesul la resurse în favoarea PSD şi PD-L, ceea ce generează probleme de motivare la vot pentru PNL.
Cum poate candidatul unui partid fără acces la resurse să învingă două partide cu acces la resurse?
Problema alternativei. În Opoziție, PNL s-a transformat dintr-un partid-balama într-un partid marginal, care dorește să devină alternativă la actuala putere super-majoritară, dar scindată (nu există nici un interes pentru accentuarea imagologică a scindării).
Cum poate candidatul unui partid de mărime mijlocie și influență marginală să învingă candidaţii a două partide mari?
Problema doctrinei. PNL este un partid doctrinar, cu o susţinere limitată. Şi socialismul PSD, şi populismul PD-L au, fiecare, o audienţă semnificativ mai mare decât liberalismul PNL.
Cum poate un candidat al unui partid de doctrină să câştige voturi de la alte partide, devenind un candidat de tip catch all?

Soluția este imagologică: Crin Antonescu va câștiga prin discurs
PNL trebuie să depășească handicapul opoziției marginale, al structurii și al doctrinei pentru a putea spera că va reuși să-și impună candidatul. Acestea nu pot fi realizate decât prin mutarea întregului război din planul politic sau economic în planul paradigmatic-imagologic.
Discursul este dimensiunea cea mai importantă şi care trebuie valorificată intens de Crin Antonescu, deoarece funcţia prezidenţială este esenţial discursivă: preşedintele transmite mesajul paradigmatic şi logica de formare şi interpretare a discursului politic; alegerile şi, în orice caz, alegerile prezidenţiale, sunt confruntări ale paradigmelor discursive; discursul este cel mai util instrument, capacitatea de mobilizare a structurii PNL şi accesul la resurse al partidului fiind limitate.

PD-L și PSD au devenit necredibile la nivel paradigmatic din cauza alianței lor neașteptate. Motivația crizei pentru constituirea actualei alianțe de guvernare nu a ținut și nu mai poate fi refăcută până la alegeri; în consecință, Guvernul nu se bucură de încredere. Atât PD-L, cât și PSD încearcă să compenseze acest punct slab printr-o accentuare a prezenței în cadrul puterii și a forței structurilor lor politice. Cele două formațiuni alcătuiesc un pseudo-sistem politic bipolar, astfel încât ceea ce se întâmplă în afara acestui sistem să nu conteze, iar PNL să nu poată crea o falie de opoziție cu actuala putere.

Politic, PNL nu se poate institui ca alternativă, având o influență parlamentară scăzută. Tocmai de aceea, alternativa trebuie creată la nivel imagologic și discursiv.
Prin proiecția unei noi paradigme discursive, Crin Antonescu va genera o spirală a tăcerii sub care trebuie să cadă în primul rând, la nivel politic, paradigma Băsescu și apoi, mai ales la nivel economic, discursul socialist al PSD.

Înainte de toate: reabilitarea discursului politic și a gândirii politice
Înaintea transmiterii oricărui mesaj, Crin Antonescu va avea sarcina de a recredibiliza discursul politic ca discurs.
Tipuri de mesaj:
În Evanghelia după Ioan scrie: La început a fost Cuvântul. Noi am uitat între timp valoarea și forța cuvântului. Am uitat cât de importante sunt cuvintele. Trebuie să redăm cuvintelor rostul lor. Trebuie să credem din nou în cuvinte.

Trebuie să zdrobim cele două mașini, cele două tancuri de vot ale PSD și PD-L. Trebuie să reinventăm noțiunea de partid, să reinventăm votul în România.
În democrație, partidele sunt importante. Dar, mai importante decât partidele sunt oamenii care votează.

România este condusă după logica îngustă a gândirii de partid. Trebuie să readucem libertatea gândirii în politică.

Trebuie să redăm oamenilor propriul lor vot, propria libertate, propria viață.

Pentru ca mesajul discursiv să poată deveni credibil, este necesar ca tema crizei să fie estompată la nivel paradigmatic. Crin Antonescu va sublinia că, în fața crizei, cel mai important lucru este atitudinea.
Tip de mesaj:
Vă invit să fim maturi. Nu SUA va scoate România din criză. Nu UE va scoate România din criză. Nu FMI sau actualul guvern pus pe jaf va scoate România din criză. Noi vom scoate România din criză, dacă vom avea curaj, dacă vom avea speranță, vom rămâne cu fruntea sus. România nu are nevoie de un președinte pentru criză, ci de un președinte pentru normalitate.

Răul actual. Cele trei situații intolerabile
1. Alianța PD-L – PSD nu are propriu-zis o bază doctrinară. PD-L a făcut alianța cu PSD pentru a îngropa PNL și a confisca ilicit direcția liberală a României. PSD, care nu mai poate genera o direcție pentru România, a intrat la putere din dorința exclusivă de a avea acces la resurse. PD-L și PSD au înlocuit ideile și programul politic cu ideologia apelor tulburi, cu ideologia crizei, care maschează jaful. Au înlocuit partidele politice cu Guvernul, care este susținut de organizațiile locale funcționând în franciză.

2. Alianța PD-L – PSD nu a fost realizată din necesitatea de a rezolva problemele crizei. Responsabilitatea a fost pasată FMI sau unor instituții interne, ca Banca Națională. Singura bază este dorința disperată a celor două partide de a avea acces la resurse, în ciuda crizei economice.

3. Alianța celor două partide a creat o decepție majoră în rândul electoratului și a schimbat sensul votului. Întrucât, dezamăgiți fiind, cei mai mulți români refuză să mai voteze, responsabilitatea votului este preluată de structurile de partid. Se manifestă de aceea votul din interes, adesea fraudat, și nu votul ca alegere liberă, votul cu sens.

Răspunsul la răul actual:
Un președinte liberal, un președinte pentru normalitate
Trebuie să ne întoarcem la direcția liberală autentică, pe care Băsescu a încercat s-o confiște, cea care a integrat România în UE și a adus românilor bunăstare, la votul liber și cu sens dat pentru un set de valori și un program.

Crin Antonescu reprezintă pe de o parte o reîntoarcere la bunăstare și pe de altă parte o schimbare în bine. Este recuperarea sensului liberal și totodată trecerea în paradigma liberală de dezvoltare.

Marea îngrijorare
Crin Antonescu nu candidează să învingă pe cineva într-o campanie electorală. Nu candidează contra cuiva și, înainte de a candida pentru ceva, candidează dintr-o mare îngrijorare. Este îngrijorarea că normalitatea a devenit o situație stranie în România. Într-adevăr, la noi normalitatea a devenit stranie. Dacă, în ţările din vest, oamenii se pot revolta împotriva sistemului, a ipocriziei normalităţii, în ţara noastră această revoltă ar fi cu totul ciudată. A fi normal, în România, înseamnă a fi ex-centric. Deși marile fapte ale istoriei noastre au fost realizate cu participarea forțelor liberale ale societății, istoria noastră este prea puțin liberală. Deși am aderat la un sistem politic, economic și social liberal, societatea românească actuală este insuficient liberalizată. Deși nu există decât un singur viitor pentru România, viitorul liberal, forțele reacționare se străduiesc să împiedice realizarea acestui viitor. Candidatura lui Crin Antonescu este, înainte de orice, expresia acestei îngrijorări radicale.

Apelul la curaj
Crin Antonescu trebuie să explice de ce candidatura sa este un act de curaj.

Tip de mesaj:
Mi-am spus mie însumi: nu-ţi fie teamă! Numai aşa îi vei putea convinge pe sceptici și pe cei cărora le este teamă. Să nu-ţi fie teamă să fii inteligent şi să vorbeşti corect în limba română. Un om inteligent şi care îşi iubeşte şi îşi respectă limba trebuie să ajungă preşedintele românilor. Să nu-ţi fie teamă să le vorbeşti oamenilor despre valori, înainte de a le vorbi despre bani; căci, aşa cum a spus Iisus, în care cei mai mulţi români cred, omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu fiecare cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu. Să nu-ţi fie teamă de a le promite românilor că vei fi un preşedinte care reprezintă un stat laic şi că rolul tău nu va fi acela de a face cruci peste tot. Să nu-ţi fie teamă de a le vorbi românilor despre libertate şi despre dreptul la viaţa privată, de a-i invita să vorbească unii cu alţii despre politică, de a le arăta că viaţa lor este mai importantă decât politica, dar şi că politica este un lucru important. Să nu-ţi fie teamă să le vorbeşti oamenilor despre bun-simţ, despre cei şapte ani de-acasă, căci numai un om cu mult bun-simţ trebuie să ajungă preşedintele românilor. Să nu-ţi fie teamă să le vorbeşti oamenilor despre trecutul nostru regalist, despre personalităţile liberale din istoria noastră complicată şi despre eroii anticomunişti, despre Paul Goma şi Doina Cornea. Aceşti oameni, care acum au căzut în dizgraţie, au făcut posibilă România. Să nu-ţi fie teamă să vorbeşti despre sensul vieţilor noastre şi despre sensul liberal al României, căci, dacă România are un viitor, acesta este unul liberal.

Cele trei sensuri ale liberalismului:
1. liberalismul ca paradigmă,
2. liberalismul ca doctrină politică,
3. ca mod de gândire şi de viaţă.

Crin Antonescu trebuie să lanseze mesaje prin care să exprime toate cele trei sensuri ale liberalismului, dar mesajul central trebuie să facă referire la liberalismul ca paradigmă și ca sistem social.
Crin Antonescu trebuie să facă deosebirea între liberalismul ca doctrină politică a PNL și gândirea liberală, precum și modul de viață liberal.

Lui Crin Antonescu nu trebuie să-i fie teamă să se prezinte ca un candidat politic, condiția fiind de a preciza sensul general-politic pe care îl susține: instaurarea unui stat liberal și a libertății alegerii ca principiu, opuse statului paternalist și supunerii față de lider.
Toate țările europene dezvoltate sunt, în fond, democrații liberale. Alegerea lui Crin Antonescu este garanția că România va ieși din zodia populismului și va deveni o societate liberală de tip occidental.
Baza gândirii liberale este libertatea alegerii, opusă principiului supunerii fașă de un lider.
Ideea supunerii, de pildă, a anchilozat un partid inițial viu, cum a fost PD, a anchilozat actualul guvern și riscă să anchilozeze întreaga societate.

Crin Antonescu trebuie să facă distincția între funcția de reprezentare, îndeplinită de președinte, și cea executivă, îndeplinită de Guvern, și să ceară să se dea Guvernului ce este al Guvernului. Acest tip de abordare vine să raționalizeze raporturile de forțe dintre instituții, spre deosebire de actualul președinte, care le cumulează nevrotic.

Poziționarea față de adversari
Nici Băsescu, nici Geoană nu reprezintă un sens politic. Băsescu aduce criza, Geoană nu aduce nimic. Singurul candidat cu sens este Crin Antonescu. Amândoi sunt vechi, Crin Antonescu este singurul candidat nou, fresh. Amândoi au legătură cu fostul sistem comunist. Crin Antonescu va fi primul președinte necomunist, primul președinte liberal.

1. Poziționarea față de Băsescu. Băsescu, omul care aduce criza
La nivel paradigmatic, Băsescu este acela care contează. Tocmai de aceea, strategia actualului președinte trebuie deconstruită în toate felurile.
Abordarea generală trebuie să fie aceasta:
1. Persoana președintelui nu se ridică la nivelul principiilor pe care pretinde că le respectă;
2. Persoana președintelui nu se ridică la nivelul demnității de președinte;
3. Nu contează, la limită persoana, ci efectele pe care comportamentul acesteia îl are în societate și pentru societate. Or, efectele piruetelor lui Băsescu sunt devastatoare pentru țară.

Trebuie să se demonstreze că Băsescu este omul care aduce criza și că, orice ar face, nu poate asigura României un viitor al normalității.
Candidatul PNL trebuie să-l prezinte pe principalul său contracandidat cu bune și cu rele, pentru a-l relativiza, a-i scădea statura.
Crin Antonescu trebuie să facă în mod repetat apel la trecut și să explice cum a ajuns Traian Băsescu președinte.
Trebuie explicat de ce greșește Traian Băsescu și de ce acesta nu urmărește în realitate interesul națiunii.

2. Poziționarea față de PSD-Mircea Geoană. Geoană, omul care nu reprezintă nimic
Bătălia cu PSD va fi bine susținută, dacă se va duce pe teren economic, dar cu mare grijă, pentru a nu potența populismul stângist.
PSD va încerca să profite de criză pentru a impune mesajul său socialist, cumulat cu prejudecata că PSD este partidul specialiștilor.
A încerca să profiți de criză este, în sine, o atitudine imorală, care trebuie denunțată.
PSD nu are ce să propună altceva decât întoarcerea la politicile sale redistributive, generatoare de corupție. Important este însă să mergem înainte.
Trebuie atacați strategic Viorel Hrebenciuc, liderul structurilor de partid ale PSD, omul structurii și al fraudei electorale, precum și Marean Vanghelie, girantul de serviciu al intelectualilor și “specialiștilor” PSD.

Elemente de poziționare generală a lui Crin Antonescu
Pentru a-l putea învinge pe Traian Băsescu, principalul său contracandidat, Crin Antonescu trebuie să se ridice la nivelul energetic al acestuia. Acest lucru nu este ușor, din două motive:

1. Traian Băsescu este președinte în funcție, cel mai bine plasat candidat, este încărcat cu putere; 2. Crin Antonescu are un deficit de anvergură, cauzat de dimensiunile și poziția politică slabă a partidului, precum și de comportamentul său liberal, non-autoritar.

1. PNL trebuie să coaguleze forțele societășii civile și un număr semnificativ de intelectuali de primă mărime pentru a genera o masă critică, în măsură să echilibreze balansul de forță la nivel politic.
2. PNL trebuie să aibă ca strategie atragerea și mobilizarea tinerilor.
3. Abordarea imagologică și tehnica de captare afectivă trebuie să conducă la mobilizarea nehotărâților.
4. Așa cum am spus, handicapul politic și al structurilor trebuie depășit și imagologic, dar aceasta înseamnă că, la modul cel mai dramatic, Crin Antonescu trebuie să-și iasă din sine și să se arunce în bătălie cu toată forța. El trebuie să depășească bunul-simț politic și să se smintească. Carisma sa trebuie să apară din puterea celui slab și să se opună carismei puterii, deținută de Băsescu.
5. Crin Antonescu trebuie să arate că nu-l idolatrizează pe Băsescu, nici măcar înconștient, că nu-l urăște, nu-l subestimează, dar că vrea să-l provoace:
i) La coerență;
ii) La responsabilitate;
iii) La calm;
iv) La maturitate;
v) La sinceritate etc.
Etapa provocării trebuie urmată de etapa dislocării, când Traian Băsescu trebuie să-și piardă încrederea că ar putea căștiga un nou mandat.
Recomandări de tehnică discursivă
Crin Antonescu trebuie să uzeze de toate cele trei registre discursive: argumentativ, afectiv, volitiv.
Argumentația candidatului PNL este uneori prea stufoasă, repetitivă, lipsită de formule tușante. Trebuie păstrat nivelul intelectual bun al lui Crin Antonescu și adăugată o mai mare directețe, simplitate și percutanță.
Registrul afectiv este cel mai bine acoperit de Crin Antonescu. Afectiv, Crin Antonescu trebuie să-i trateze pe alegători ca adulți, ca oameni care pot decide liber cu cine vor vota.
Volitiv, este necesară, mai ales pentru estomparea efectului discursiv generat de criză, lansarea unor îndemnuri patetice, cum ar fi: Curaj!, Mergem înainte!, Putem să mergem înainte!

Aici suntem azi. Catre ce ne indreptam?

65% dintre respondentii la ultimul studiu IBC cred ca situatia s-a inrautatit pe perioada mandatului actualului guvern.

Studiul publicat azi ne dadea urmatorul raspuns la intrebarea "Credeti ca in tara noastra lucrurile merg intr-o directie buna sau gresita?"

Nu mai avem prea mult pana cand peste 80-90% din oameni se vor fi saturat de tot. Ce i-a facut pe oameni sa ajunga la starea asta de nemultumire? De ce este atat de abrupta increderea in directia urmata?

Ce putem face? Ne admiram propria cadere?

Ce e normal pentru mine

Nu vreau sa ader ca atatia altii la miscarea de clamare a dezgustului pentru Romania, a silei si a neputintei. Adica domle', ca la noi la nimeni, nu se poate trai aici...Eu cred ca se poate si mai mult decat atat, nu as pleca sa traiesc in alta parte.
Se poate cu mai multe conditii insa: sa nu mai fim circari si nici sa nu mai punem botul la circ. Circul are rostul de a ne tine bucurosi cat timp ni se duce viitorul de rapa.
Sa nu fim hrapareti la promotiile imbecile ale hipermarketurilor. Sa nu mergem la IKEA cu paharul dupa noi ca sa bem suc moka de la dozator. Sa nu mai dam cu cheia in dusmanie pe o masina parcata de cineva din provincie pe locul obtinut de la ADP. Sa nu mai credem ca suntem o natie plina doar de violatori rurali de octogenare, incestuosi sau degenerati. Sa ne respectam mai mult, oriunde intram in contact, metrou, trafic, concerte etc. s.a.m.d.
Intr-adevar, m-am saturat de institutii nefunctionale si de slugarnicie fata de mici sau mari sefi, sefuti sau comandanti supremi. Nu ei iti determina viata ci tu insuti. Romania nu are nevoie de tatuci insa trebuie sa constientizeze asta. Fiecare e liber sa se exprime si sa munceasca pentru sine, trebuie doar sa credem mai mult in asta.

Gandul : 7 ani de minciună = 100.000 de diplome nule

Prima, cea mai logică şi directă consecinţă a invaziei diplomelor Universităţii „Spiru Haret“ obţinute la specializări nerecunoscute şi ilegale, s-a produs, ieri, la examenul de titularizare. Absolvenţii acestei universităţi, vreo 66 în Galaţi şi alţi 50 în Hunedoara, au fost scoşi din sala de examinare şi au aflat astfel că nu au dreptul legitim de a participa la titularizare şi de a ocupa un post în învăţământ, fiindcă diploma lor este bună de aruncat. Disperarea tinerilor care şi-au văzut astfel spulberate speranţele unui loc de muncă este îndreptăţită şi justificată. Pentru toată această disperare şi furie nu există decât un singur vinovat: Universitatea „Spiru Haret“, care şi-a permis să se dezvolte haotic şi ilegal, dispreţuind totul în România şi, mai ales, dispreţuindu-şi propriii studenţi.

La momentul declanşării procesului incredibil (aşa notam săptămâna trecută) de intrare în legalitate, nu toată lumea înţelegea care vor fi consecinţele rămânerii pe această poziţie a ministerului, cum nu pricepea nici de ce cu atâta „înţelepciune“ conducerea universităţii a schimbat într-o zi tactica devenind dintr-odată mielul blând şi ascultător. Astăzi, ne-am lămurit: aproape 100.000 de absolvenţi (cât se presupune că a şcolarizat ilegal universitatea) se vor vedea obligaţi să se confrunte cu adevărul crud că au fost victimele unei şarlatanii. Consecinţele, în plan social şi uman, ale acestei celei mai mari escrocherii posibile sunt, cu adevărat, incalculabile. Dacă s-ar aplica ad litteram legea, toate diplomele emise între anii 2002-2009 de către „Spiru Haret“, la specializările neacreditate, ar trebui declarate nule. Toţi cei 100.000 de tineri s-ar putea adresa instanţei pentru a-şi cere înapoi măcar banii daţi an de an pe taxe, fiindcă speranţele vor rămâne doar iluzii deşarte. Buna-credinţă n-a existat însă, din păcate, nici din partea universităţii, dar nici din partea studenţilor, fiindcă aceştia din urmă erau obligaţi să ştie exact dacă studiile pe care le urmează sunt sau nu legale. Aceşti 100.000 de tineri au pierdut pe propria lor mână. Ştiu că sună cinic, dar nu-i nimic mai adevărat decât asta. Cineva trebuie să plătească, şi nu-mi imaginez că rectorului Bondrea îi trece prin minte să se sinucidă pentru că a făcut ce a făcut. citeste tot articolul

e normal?

În 1989 schimbarea s-a făcut prin lupte şi proteste de stradă.

În 2009 avem nevoie de un altfel de revoluţie.

Ajunge brutalitatea cu care se calcă-n picioare firescul.

Cea mai puternică arma rămâne comunicarea, constientizarea faptului că suntem mulţi şi ignoraţi pentru că permitem asta, prin tăcerea cu care acceptăm orice.

Ne-am obişnuit să ne uităm neajutoraţi la lucrurile pe care nu le putem schimba, la lucrurile pe care nu le putem face.

E momentul să acordăm prioritate lucrurilor care ne sunt la îndemână, poate aparent nesemnificative, dar prin care, dacă le facem împreună, suntem mai vocali ca niciodată,
imposibil de ignorat şi imposibil de condus într-o direcţie care vizează doar bunăstarea conducerii.

Primul pas e să ne auzim şi să ne ascultăm unii pe alţii.

AR